Originară din Chișinău – România, la vremea respectivă – Olga Bancic a fost arestată de Gestapo în toamna anului 1943, pentru implicarea ei în Mișcarea de Rezistență Franceză din Parisul ocupat. După o anchetă riguroasă, a fost judecată în februarie 1944 și condamnată la moarte în cadrul Lotului „Missak Manouchian”, alături de alți 23 de comuniști de diverse naționalități. Pe 21 februarie 1944, aceștia au fost executați prin împușcare la închisoarea Mont Valérien. Însă, pedeapsa capitală nu a putut fi aplicată în cazul Olgăi Bancic, deoarece legislația franceză de atunci nu permitea execuția femeilor pe teritoriul său. Drept urmare, nazistii au decis să o transporte la Stuttgart, unde, tragic, a fost decapitată prin ghilotinare chiar de ziua ei, pe 10 mai 1944.

Olga Bancic a plecat în Franța, în 1938, unde i-a ajutat pe stângiștii francezi să transporte arme brigăzilor republicane din Spania, pentru a lupta împotriva fascismului. În1939, se căsătorește cu Alexandru Jar – pe numele adevărat Solomon Alexandru Jacob. Alexandru Jar, scriitor evreu român, inițial, a fost un apologet al proletcultismului, dar ulterior a criticat această atitudine. A fost comunist din ilegalitate, a luptat ca voluntar în Războiul Civil Spaniol și ulterior în Rezistența franceză anti-nazistă (maquis) împreună cu soția sa. Tot în anul 1939, se naște fiica celor doi, Dolores Jacob. Numele de familie este cel al tatălui, iar prenumele a fost ales drept omagiu pentru eroina Războiului Civil Spaniol, comunista Dolores Ibárruri, cunoscută și ca „La Pasionaria”. 

Ultima dorință a Olgăi Bancic a rămas scrisă pe un tipizat care poartă antetul Untersuchungshaftanstalt Stuttgart, Urbanstraße 18 A: 

Stuttgart 9 mai 1944. Scumpă Doamnă,

Vă rog să binevoiţi a transmite această scrisoare fetiţei mele Dolores Jacob, după război. Aceasta este ultima dorinţă a unei mame care va trăi încă 12 ore. Mulţumesc. 

Scumpa mea fetiţă, 
Odoraşul meu scump.
Mama ta îţi scrie ultima scrisoare, micuţa mea scumpă. Mâine la ora 6, pe 10 mai, nu voi mai fi. 
Odorul meu, să nu plângi, fiindcă mama ta nu plânge nici ea. Mor cu conştiinţa împăcată şi cu toată convingerea că mâine tu vei avea o viaţă şi un viitor mai fericit, mai liniştit decât mama ta. Tu nu vei mai avea de suferit. Fii mândră de mama ta, micuţa mea dragă, eu am mereu în faţă imaginea ta. Eu vreau să cred că tu vei vedea pe tatăl tău, eu am speranţa că el va avea o altă soartă. Eu m-am gândit întotdeauna la el ca şi la tine. 
Eu v-am iubit din tot sufletul. Pe voi amândoi, scumpii mei. Scumpul meu copil, tatăl tău este pentru tine ca şi o mamă. Te iubeşte mult. Tu nu vei simţi lipsa mamei tale. 
Dragul meu copil, termin scrisoarea cu speranţa că vei fi fericită toată viaţa cu tatăl tău, cu toată lumea. Eu vă îmbrăţişez din tot sufletul, mult, mult de tot. 
Adio odorul meu. Mama ta.
Bancic Golda.

Evenimentului comemorativ va fi îmbogățit prin lectura emoționantă a acestei scrisori de adio.

În cadrul ceremoniei vor lua cuvântul Veronika Kienzle, primarul districtului Stuttgart Mitte și Elke Banabak, din partea inițiativei Lern- und Gedenkort Hotel Silber e.V. De asemenea, vor contribui cu intervenții Vlad Vasiliu, consulul general al României în Stuttgart și Eugen Friesen – consulul onorific al Republicii Moldova, dar și reprezentanți ai diverselor instituții și consulate. 

Evenimentul va continua cu o recepție la Hotel Silber și o prelegere susținută de Dr. Florence Hervé pe tema „Olga Bancic: O migrantă în armata secretă a Rezistenței – Despre rezistența transnațională a femeilor în Franța“. Adresa Hotel Silber: Dorotheenstraße 10, 70173 Stuttgart.

Organizat de Gegen Vergessen – Für Demokratie e.V., Haus der Geschichte Baden-Württemberg și inițiativa Lern- und Gedenkort Hotel Silber, acest eveniment reprezintă o oportunitate de a reflecta asupra curajului și sacrificiului Olgăi Bancic și ale colegilor săi de rezistență. Participarea este gratuită.